INCORECTITUDINE

Draga Omule corect,

Iti scriu aceasta scrisoare manifest pentru a ma revolta impotriva idioteniilor vietii.Astazi nu a fost o zi buna pentru iubitorii drepatii sau pentru cei care inca mai cred in portretul idealizat al justitiei:ingerul legat la ochi,cu balanta corectitudinii atarnand in mainile-i competente.Astazi coruptia este pretutindeni,de la gradinite pana la Parlament si presedentie,iar ingerul corectitudinii a fost ingropat sub un morman de "fond de ten" si gunoaie pasagere.Balanta dreptatii a revenit unor oameni cu adevarate gauri negre in ceea ce priveste valorile morale si constiinta,oameni care pentru bani/favoruri au creat mici deschizaturi ascunse in valul ce le acoperea ochii.Ingerul nu mai este legat la ochi si are o balanta defecta,defapt nu mai este inger,este om,deci predispus la greseli "Errare humanum est".

Haideti sa analizam cel mai banal caz de coruptie;ne intalnim cu el de cand implinim 7 ani si pare sa ramana o umbra in experienta noastra de elevi/studenti.Vorbesc despre favoritisme si despre situatiile in care acestea apar,vorbesc despre cum de mici vedem coruptia si tot asa ajungem sa o toleram,ba chiar o promovam,vorbesc despre parinti si despre ceea ce transmit ei prin actiunile lor,vorbesc despre profesori care accepta sa faca favoruri si nu in ultimul rand vorbesc despre cei care sunt victimele favoritismului:elevii.

Pentru inceput haideti sa restragem putin sensul cuvantului"favoritism"...Dexul ne da mai multe definitii dintre care am sa ma opresc la 2: Acordare neîntemeiată și abuzivă de favoruri; protecționism/Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite.Suna cunoscut?Incepe de cand suntem mici si nu reusim sa mai scapam de el,favoritismul este ciuma secolului 21.

In primul rand sa vorbim despre situatia de moment,status qvo ar suna cam asa:profesori,parinti si elevi sunt dispusi sa ofere sau sa primeasca bani/cadouri/servicii pentru a facilita drumul copiilor in invatamant.Mai clar profesorul X primeste bani fara nici un motiv legal de la parintele Y pentru a se asigura ca elevul A va avea media 10,sau va fi lasat sa copieze la BAC/teste etc.Aparent poate parea un caz minor de coruptie,sau poate chiar intriga unei scenete de Caragiale,dar de la asemenea cazuri se inradacineaza ideea ca banii si nu inteligenta iti asigura un viitor confortabil.Astfel elevii care sunt 'ajutati' de profesori nu vad de ce ar trebui sa mai munceasca iar cei care nu primesc acest 'ajutor' ajung sa dispretuiasca sistemul si sa renunte cu totul la educatie,din moment ce eforturile lor nu sunt luate in considerare.

Privind situatia din punctul de vedere al elevului corect,favoritismul este printre sigurele lucruri ce i-ar putea cauza o justificabila ura fata de invatamant.De ce el da si eu nu?ramane intrebarea pe care multi ne-am pus-o de-a lungul anilor.Ura aceasta timida si rar exprimata pe care o dezvoltam fata de coruptie nu ne ajuta,pentru ca suntem pusi in fata unor situatii in care nu avem cum sa fim persoana"mai buna",nu tot timpul putem sa il citam in minte pe Platon sau pe Ghandi si sa ne calmam simturile,sa transformam situatiile de coruptie in invataminte si sa ne alegem cu o lectie valoroasa de viata.De cele mai multe ori ne alegem cu dispret,ura,regret,si o lectie eronata:daca ai bani si nu pui mare pret pe valorile morale poti sa ajungi oriunde.Problema este ca nu conteaza destinatia,ci drumul pe care l-ai parcurs.In viata nu este mai important ca ai ajuns sa traiesti pana la 80 de ani,ci modul cum ai trait toti anii acestia.

Fiind unul din elevii care nu au "beneficiat"de tratament preferential stiu cat de incorect este cand altcineva ia nota mai mare sau primeste raspunsurile cu mult inainte de un test.Stiu ca atunci urasc profesorul si elevul respectiv,ei decad in ochii mei,de aceea poate nici nu imi mai dadeam silinta la anumite materii unde profesorii erau incorecti.Simteam ca scoala trebuie sa ma formeze in primul rand ca persoana,iar cei care practicau favoritismul nu detineau competentele necesare postului de mentor.Cu timpul situatia a evoluat si lectiile invatate din aceste experiente m-au maturizat.

Adevarul despre scoala este unul trist,asta a fost una din concluziile la care am ajuns intr-un tarziu.Scoala din Romania este o institutie jignitoare fata de tot ceea ce ar trebui sa reprezinte.Scoala se jigneste pe ea insasi cand isi spune scoala,din pacate aceasta este realitatea tarii noastre.Pierdem respectul si inteligenta creatoare,suntem indoctrinati cu anumite idologii despre viata si nimeni nu se ocupa de elev ca persoana.Favoritismul trebuie sa te ajute sa realizezi ca unii sunt prea prosti ca sa poata face ceva pin propriile forte,iar altii sunt prea fricosi ca sa se revolte!Eu mi-am gasit alinarea in faptul ca educatia vine pe toate planurile si ca notele nu au nici o relevanta mai tarziu.

Cu dragoste,
L