Scrisoare catre tine...

M-am enervat si am spus ca nu o sa te gasesc prea curand.Astept de 17 ani,trebuie sa intelegi ce chin este pentru mine sa stau zi de zi cu gandul ca s-ar putea sa nu mai vii.Am realizat ca altii asteapta de 30,40 de ani si inca nu te-au gasit,poate sunt norocoasa.Acum am realizat ca si tu te simti la fel;si tu poate crezi ca m-am pierdut undeva intre expeditor si destinatar,poate nici nu crezi in mine sau poate ai deja un impostor teribil si viclean care te tine de mana.Mi s-a spus ca o sa imi apari,esti orizontul meu-spre tine merg-dar mi s-a spus ca esti departe si asta ma sperie pentru ca nu stiu sa iubesc un lucru de la distanta,nu fara sa ma prabusesc intr-un abis de lacrimi,tacere,indiferenta.Concluzia este ca pe tine inca nu stiu sa te iubesc,in nici un fel,nu inca.Vino!Invata-ma!

Iubesc ideea de iubire pe care o aduci cu tine,mirosul inexistent al pielii tale,culoarea neclara a ochilor si felul necunoscut in care imi vorbesti,felul in care ma transformi in tine,fara sa ma ai.Nu intelegi...nu are de ce sa iti fie frica,tu esti iubire si esti lumina perfecta si curata,oricum vei fi cand vei ajunge.