E rau sa fii singur,dar nu e bine nici cu prea multi!Cred ca in ultima vreme mi-am transformat viata intr-un roman psihologic,de dragoste si introspectie zilnica.Daca m-ar chema G.Calinescu as afirma ca scriu "monografia unei femei in devenire",dar pentru ca eu sunt L, ma voi rezuma la a spune ca imi zidesc viitorul cum pot mai bine.Lucrez cu ce am si cu cine se ofera,uneori raman fara caramida si trebuie sa folosesc ce am prin jur,alteori imi pleaca o parte din investitori si trebuie sa gasesc noi suporteri.Uneori folosesc carton si guma de mestecat ca solutie provizorie impotriva ploii pentru ca nu am tot timpul ciment si tigla.Uneori mai accept si personal necalificat cand ,din cauza vreunui dezastru natural(cutremure,eruptii vulcanice,inundatii la parter),apare o problema ce necesita reparatii urgente;ii accept insa doar pentru o noapte.
La mine pe santier s-au inceput lucrarile la o noua aripa.E poate cea mai importanta investitie,se presupune ca o sa fie un epicentru al fericiriii umane,un paradis regasit,intregit al vietii:simbioza dintre sexe-adica eu plus restul barbatilor din jurul meu.Unii investitori imi ofera atentie doar pentru ca vor sa incerce domeniul constructiilor imobiliare,altii pentru ca iubesc fiecare caramida din temelia micului meu proiect.Cert este ca fiecare isi lasa amprenta asupra mea,chiar si in cel mai mic detaliu.
L
No comments:
Post a Comment