1 Decembrie

Cum se pot schimba lucrurile atat de mult? In patru ani de zile am reusit sa stric persoana frumoasa, inteligenta si plina de viata care scria scrisori pe un blog secret. Nu stiam ca poti sa ai depresie timp de 4 ani, dar cumva, starea asta a devenit prietenul meu cel mai bun si dusmanul cel mai cumplit. E constanta, mai pleaca din cand in cand la mare, dar dupa un weekend insorit, se intoarce mereu la mine. M-am obisnuit sa ma simt asa, sa simt cum campul gravitational e mai puternic in lumea mea, sa simt ca imi apasa fiecare sentiment si il tine la pamant, il tareste prin noroi si apoi mi-l arunca in brate. Ia-l, ca-l meriti si e al tau, e raul tau, ia-l, accepta-l si mergi mai departe! Cum adica nu poti?! De ce? De ce nu poti sa treci peste asta, esti in terapie de 1 an, dai banii degeaba, ce faci?

Vreau sa fiu eu din nou, nu mai vreau sa stau ascunsa in intuneric. E coplesitor si umilitor. Nu am cui sa ii spun ce simt fara sa se rada de mine, sau sa incerce sa imi minimalizeze sentimentele, ca doar si ei au probleme, ale mele sunt doar imaginare. Revino-ti! Tu nu suferi de depresie, nu vezi ca mereu esti vesele cand vorbim 5 minute la telefon? Cum adica sa te prabusesti de tristete? Ce dracu mai e si asta?

Simt ca am facut toate prostiile posibile cu viata mea, am ignorat oportunitati, m-am inchis in casa, am ucis persoana frumoasa care eram, o tin ostatic intr-un apartament, devenit armura de razboi. Mi-e frica sa ies din casa, sa ies din zona de comfort a magazinului de la colt si a stradutei ascunse,printre blocuri, care duce la casa mea. Simt ca ma prabusesc, simt ca nu ar trebui sa ii las pe ceilalti sa ma vada in halul in care am ajuns, Sunt o epava la 22 de ani. Si nu e un text diabetic, tipic adolescentin, e un sentiment real,coplesitor pe care il port cu mine zi de zi. Dorm prea putin, apoi stau in pat pentru ca nu am energia si nici puterea sa ma ridic. Mintea mea petrece ore in sir tortutandu-ma. Vreau sa scap, nu mai pot sa traiesc asa. Ceva e in neregula si cu corpul meu, simt ca de abia mai pot sa respir uneori, de parca urmeaza un atac de panica. Peste noapte am imbatranit 40 de ani. Vreau sa ma fac bine,dar cati ani de terapie imi trebuiesc? De ce nu ajuta? Ma prabusesc.