Eugenie Grandet

Personaje
Felix Grandet-avarul,cel mai bogat om din Saumur
Eugenie Grandet-fiica si mostenitoarea averii lui Felix
Doamna Grandet-sotia lui Felix Grandet
Nanon-slujnica credincioasa a familiei Grandet
Charles Grandet-vaul din Paris al Eugeniei
Domnul des Grassins-bancherul din Saumur
Doamna des Grassins-prietena doamnei Grandet
Notarul Cruchot
Domnul des Bonfons-pretendent la mana Eugeniei

Rezumat

Romanul lui Honore de Balzac debuteaza cu o descriere a orasului Saumur din Franta,oras in care locuieste Felix Grandet impreuna cu sotia si fiica,Eugenie.Saumur este o localitate ce se mandreste cu productiile de vin si cu oamenii harnici,muncitori.Domnul Grandet este un om bogat si influent in regiune,detinand si functia de primar pentru cativa ani.Cu toate acestea el nu are radacini nobile,din contra este un simplu dogar ce si-a adunat averea prin propriile puteri.Se spune ca domnul Grandet este cel mai bogat om din regiune,singurii care aveau o idee vaga despre averea batranului dogar fiind notarul orasului,domnul Cruchot si bancherul sau domnul des Grassins si nici acestia nu puteau sa aproximeze cu exactitate valoarea totala a domnului Grandet.

Pentru locuitorii orasului Felix Grandet era un personaj ambiguu,un om cumpanit si foarte chibzuit care nu isi arata niciodata castigul,mereu umbla in haine groase,taranesti,bocanci grei din piele si purta acelasi costum pana se tocea si devenea de nerecunoscut.Era tot timpul la una din proprietatile sale,verificand fiecare centime ce ii trecea prin mana,asigurandu-se ca nu pierde niciodata vreo oportunitate de a-si sporii averea.Pentru batran singura placere erau banii si fiica acestuia.

Cu ocazia zilei de nastere a Eugeniei,domnul Grandet invita familiile Cruchot si des Grassins acasa pentru a sarbatorii fericita aniversare.Avar,acesta nu se obosea sa aprinda focul mai devreme de 1 noiembrie,indiferent cat de frig era,rationaliza mancarea pentru fiecare membru al familiei si nu le permitea celor doua femei sa faca nici un"exces" cum ar fi sa foloseasca lumanari pentru iluminarea camerei.Chiar si casa acestora arata saraca si neingrijita,scarile erau putrezite,mobila era roasa si veche,peretii erau ingalbeniti si lipsiti de decoratiuni.Nimic din viata familiei Grandet nu reflecta bogatia lor.

Obisnuiti cu toate acestea,invitatii nu par sa fie deranjati de casa,ei avand ca scop dobandirea inimii Eugeniei.Datorita interesului comun,des Grassinii si Crouchotii erau inamici si incercau sa se depaseasca reciproc in cadouri,favoruri si vorbe dulci.Ceea ce ei nu stiau,insa,este ca domnul Grandet nu avea de gand sa isi casatoreasca fata cu nici unul dintre pretendenti.Astfel avarul se bucura de tot ceea ce Eugenie primea,stiind ca acestea vor deveni tot parte din averea sa.

Cum le era obiceiul cele trei familii se asezara la masa si jucara o partida se loton in timp ce discutau diverse subiecte,printre care si frumusetea cadourilor primite de fata,un buchet cu flori rare si o trusa de cusut din argint suflat cu aur.Cum vorbeau,Nanon,slujnica familiei Grandet,anunta ca la usa se afla cineva.Surprins,domnul Grandet vazu ca vizitatorul este nimeni altul decat Charles Grandet,nepotul acestuia din Paris,care venise in Saumur la indemnul tatalui sau.

Neobisnuiti cu eticheta si moda extravaganta a Parisului,familiile sunt intrigate de prezenta tanarului si de manierele sale.Eugenie,care acum avea 23 de ani,ramane insa impresionata de Charles,asa ca pentru prima oara in viata ei comite o "crima"in ochii tatalui,insistand ca tanarului sa i se faca focul in camera,sa i se aduca zahar langa apa si o lumanare de ceara ca nu cumva cele de seu sa ii deranjeze mirosul.

Pana a doua zi fata era indragostita de varul ei.Acest lucru este insa vauzut ca imposibil de tatal Eugeniei care este instiintat printr-o scisoare de la fratele sau ca se afla acum in pragul falimentului,ca nu mai are avere si ca se va sinucide imediat ce Charles va ajunge in Saumur.In scrisoare domul Grandet mai este rugat sa aiba grija de nepotul sau,oferindu-i acestuia posibilitatea de a pleca in Indii pentru a-si face avere.

La micul dejun Charles invata despre obiceiurile stricte ale familie care lua masa in picioare,manca numai o felie de paine cu unt si beau cafeaua aproape neindulcita,din dorinta domnului Grandet de a economisii banii pe zahar.Totusi Eugenie face tot posibilul sa ii ofere lui Charles o masa copioasa,dandu-i acestuia zahar,struguri,pere si oua pe langa felia de paine rationalizata de Felix.Dupa micul dejun Charles afla despre moartea tatalui sau si intreaga zi nu face altceva decat sa ii planga moartea,refuzand sa coboare din camera,spre bucuria batranului care era entuziasmat ca nu isi va mai impartii proviziile cu inca cineva.

Timpul trece si dragostea dintre Charles si Eugenie creste vazand cu ochii,cei doi devenind apropiati.Din dorinta de a-l ajuta intr-o seara fata descopera doua scrisori in camera varului,una adresata unei femei maritate,Anette,in care ii explica cum pierduse toata averea si cum ii cerea sa il paraseasca si inca una adresata unui prieten apropiat din Paris in care Charles isi exprima dorinta de a vinde totul in speranta de a putea strange indeajuns de multi bani pentru a pleca in Indii.Bucuroasa ca poate fi de ajutor aceasta ii daruieste lui Charles toate monezile primite de ziua ei de la domnul Grandet si in scimb primeste pentru pastrare o cutie de aur si promisiunea ca cei doi se vor casatorii cand baiatul se va intoarce.

Folosindu-se de rivalitatea celor doua familii des Grassins si Crouchor,Grandet reuseste sa curete imaginea fratelui sau fara sa scoata un ban din buzunarul propriu si chiar il trimite pe Charles pana in Nantes,cumparand de la acesta aur in schimbul banilor necesari drumului pana in Indii.

Odata plecat,viata lui Eugenie devine monotona,pana cand tatal afla de crima comisa de copila.Vrand sa inspecteze comoara fetei,mos Grandet afla ca fata nu o mai are.Suparat o incuie pe aceasta in camera,refuzand sa o mai hraneasca cu altceva in afara de paine si apa.Suparata de soarta fiicei sale,doamna Grandet se imblonaveste si la scurt timp moare,lasandu-i singuri pe Felix si pe Eugenie.

Moartea nevestei ii pricinuieste avarului multa nefericire mai ales acum cand averea doamnei Grandet revenea ficei.Din dorinta de a detine toti banii acesta se impaca cu Eugenie,convingand-o pe tanara sa renunte la mostenire in favoarea sa.

Noua ani trec si Charles inca nu ii scrisese Eugeniei care isi pierduse si tatal in decursul anilor.Incetul cu incetul fata isi pierde speranta pana ce intr-o zi primeste o scrisoare de la omul pe care ea il asteptase.Scisoarea,insa era departe de a fi una de dragoste,din contra Charles ii scria fetei pentru a cere inapoi cutia de aur si penru a o anunta ca in curand se va casatorii cu o femeie nobila pe care nu o iubea.Ranita,Eugenie accepta mariajul de convenienta cu des Bonfons in schimbul unui favor.Bonfons accepta si astfel ajunge la Paris unde plateste in numele domnisoarei Grandet toate datoriile acumulate de tatal lui Charles si innapoiaza acestuia cutiuta de aur.Tot acum aflam ca averea totala a Grandetilor este de 19 milioane de franci,lucru ce il impresioneaza profund pe varul care odata crezuse ca rudele sale din Saumur sunt sarace lipite pamantului.

In finalul romanului aflam ca mariajul dintre Eugenie si des Bonfons dureaza doar 4 ani din cauza mortii subite a sotului.Eliberata de trecutul ei Eugenie isi coninua viata in casa saracacioasa,alaturi de Nanon,dedicandu-se trup si suflet actiunilor caritabile.

Unele momente...

Unele clipe sunt briliante,atunci eu detin toate raspunsurile,sunt omul potrivit la momentul potrivit,stiu ce sa fac,ce sa spun si cum sa ma comport,exista insa si momente in care reactionez atat de gresit,exagerand sau minimalizand situatii,spunand lucruri stupide,comportandu-ma ca o persoana isterica sau putin alienata.Nu ma pot abtine,sau mai bine zis nici nu imi dau seama de ce fac pana nu e prea tarziu.

Sambata seara am iesit in oras cu prietena mea cea mai buna si cu colega ei de clasa.Pentru ca se vestea mare petrecere de Halloween intr-un club la moda,ne-am decis sa mergem si noi macar pentru cateva ore.Am ajuns acolo aproape de ora 11 si clubul era plin de lume,majoritate persoane cunoscute.E usor sa atragi privirile barbatilor,orice femeie stie cum sa faca asta,cum sa mearga,cum sa se imbrace ca sa fie dorita.In seara aceea erau foarte multi tipi ok,dar nu pot sa spun ca ma simteam atrasa de cineva in mod special.Am dansat,ne-am luat ceva de baut,ne-am intalnit cu prieteni si am vorbit despre diverse.Nu eram prea deschisa spre avansurile baietilor,nu am vrut sa dansez si nici nu i-am lasat sa imi ia ceva de baut.Ma durea capul si nu aveam prea multa energie.Tipul de care imi placea relativ mi-a spus buna si a incercat sa se "bage in seama" cu mine,eu,ca de obicei,nu mi-am dat seama si am crezut ca saluta pe altcineva...un moment prost pentru mine,dar a trecut.

Am dansat ce am dansat si m-am hotarat sa dau un shot de tequila.La bar,domnul X a.k.a baiatul pe care il plac de la gradinita,statea lejer,intr-o stare extrema de ebrietate si conversa cu un amic.Trebuie sa intelegeti ca eu chiar il plac pe Mr.X de la gradinita si ca in jurul lui sunt fie tipa putin ciudatica si nerdy fie tipa serioasa si dependable...nu cred ca ma vede ca pe girlfriend material-mai ales ca are deja o prietena.Ei bine,prietena lui nu era cu el si stiam de la un prieten comun ca au ceva probleme.Acum prietena mea cea mai buna ma taraste dupa ea prin tot clubul ca sa fim mai aproape de Mr. X...el ne vede cred???si nu zice nimic.Eram deja putin ofensata,in 14 ani de cand ne stim nu a invatat sa dea si el un buna?Apoi imi amintesc ca e beat si tot atunci A(prietena mea) isi aminteste ca X +alcool=cel mai mare desfranat al Pamantului.Tipul bea atat de mult numai cand are ceva probleme si atunci devine putin obsedat de fete.My luck according to A care imi spune ca e cazul sa imi infrunt temerile.

Temerile mele pot deveni cu usurinta subiectul unei carti de psihologie,dar despre asta vom vorbi altadata.A credea ca daca il sarut pe X relatia noastra ar putea incet incet sa evolueze si ce loc mai bun sa flirtezi decat intr-un bar?Sunt foarte buna la provocari,dar nu cand vine vorba de el.Am ratat orice sansa in seara aia pentru ca mi-a fost prea frica sa nu isi dea seama ca il plac.Era atat de beat ca nu si-ar fi dat seama nici daca ii furam pantalonii de pe el!!!Mai tarziu am realizat ca ma remarcase,nu cred ca vazuse cine sunt pentru ca se uita la mine intr-un mod sexual,deloc asemanator cu relatia dintre noi.Deci se pare ca il atrag putin,dar iarasi am ratat momentul.

Spre sfarsitul serii,dupa ce toata nebunia cu Mr.X s-a terminat si el a plecat acasa,in peisaj apare Y,tipul de care toate fetele erau indragostite in liceu.Actor,inteligent,frumos,Y era un subiect de barfa cand eram boboaca.L-am remarcat din secunda in care a intrat pe usa,are o charisma ingrozitoare,e ca un superglue,nu are cum sa nu te atraga.Eram realista,nu avea cum sa se intample ceva intre noi,el e serios si mai timid nu ar veni sa ma abordeze,iar eu nu sunt genul care sa faca primul pas decat daca ma impinge un buldozer.

Clubul era in continuare plin,oamenii dansau,tipii se uitau.Poetic si adevarat,cativa baieti draguti dansau in jurul meu si se manifestau intr-un mod tipic dar eram adormita si vroiam cu disperare sa ajung acasa.M-am indreptat spre bar si am asteptat cuminte ca barmanul sa ma observe.In fata mea la"coada" erau Y si doi barbati.Cei doi ma vad si ma intreaba ce vreau de baut,eu,vrand de fapt doar sa imi recuperez geaca de la bar le spun ca nu vreau nimic.Ei insista,imi fac complimente ieftine si vorbesc intre ei.Y termina de luat bauturi si pleaca de la bar,cel putin asa am crezut.Primesc din spate o alta oferta,tipul vroia si el sa imi ia ceva de baut.Ii raspund fara sa ma intorc ca nu vreu nimic pentru ca acum plec.Barbatii imi spun atunci ca sunt admiratorii mei si ca saracul baiat s-a uitat toata seara la mine.Atunci ma intorc si il vad pe Y cu un zambet frumos si usor dezamagit pe fata.Sansa ratata,sau poate oportunitate de viitor?

Morala acestei povesti este ca intotdeuna trebuie sa ai curajul sa actionezi cand inima ta iti transmite cate un love message si ca,indiferent cat de obosita esti,trebuie sa te uiti mereu in spate cand cineva vrea sa iti ia ceva de baut.

Pe curand,
L

Gardening Nirvana

Gardening Nirvana sau iubind viata asa cum este ea poate pare un concept idealist,dar pana la urma nu este viata idealul tuturor?Oare nu cumva simplul fapt ca traim este motivatia noastra?Un complex interminabil de experiente,stari si credinte ma fac sa cred ca am devenit gradinarul propriei vieti,in sfarsit am preluat cheile de la poarta Nirvanei si in sfarsit eu sunt cea care ingrijeste gardina mea de trandafiri.Pot sa ma plimb printre zidurile groase,de piatra,mereu incarcate cu florile parfumate de toamna,pot sa culeg roadele pomilor de aur si sa ma pierd in imensitatea calmanta,imbietoare a Niravanei.

Nimeni nu traieste pana nu intelege ca este stapan pe propria fericire!Fericirea este ca o planta pe care daca nu o uzi zilnic risti sa o pierzi,nu iti mai lasa bucuria de a trai in mainile altora,fericirea ta depinde numai de tine si de modul in care percepi viata.Uda-ti zilnic paradisul si florile vor incepe sa creasca,iubeste,plangi,razi,pierde,castiga si poate atunci o sa traiesti!

Pasiunea este cea care ne hraneste spiritul,asa ca nu uita sa iubesti in fiecare moment al vietii...

Scrisoare catre tine...

M-am enervat si am spus ca nu o sa te gasesc prea curand.Astept de 17 ani,trebuie sa intelegi ce chin este pentru mine sa stau zi de zi cu gandul ca s-ar putea sa nu mai vii.Am realizat ca altii asteapta de 30,40 de ani si inca nu te-au gasit,poate sunt norocoasa.Acum am realizat ca si tu te simti la fel;si tu poate crezi ca m-am pierdut undeva intre expeditor si destinatar,poate nici nu crezi in mine sau poate ai deja un impostor teribil si viclean care te tine de mana.Mi s-a spus ca o sa imi apari,esti orizontul meu-spre tine merg-dar mi s-a spus ca esti departe si asta ma sperie pentru ca nu stiu sa iubesc un lucru de la distanta,nu fara sa ma prabusesc intr-un abis de lacrimi,tacere,indiferenta.Concluzia este ca pe tine inca nu stiu sa te iubesc,in nici un fel,nu inca.Vino!Invata-ma!

Iubesc ideea de iubire pe care o aduci cu tine,mirosul inexistent al pielii tale,culoarea neclara a ochilor si felul necunoscut in care imi vorbesti,felul in care ma transformi in tine,fara sa ma ai.Nu intelegi...nu are de ce sa iti fie frica,tu esti iubire si esti lumina perfecta si curata,oricum vei fi cand vei ajunge.

ESSAY-FRIENDSHIP:A RIVER THAT FLOWS THROUGH YOU

Friendship is the river that flows through my very soul,it's the essence that waters my emotions and brightens my smile.Friends are the bricks I built my Universe on and the roof which protects me from all evil.Friends are my family,my religion and my philosophy.

First of all when we think of friendship we think of human interaction and relationships.Philosophy has been analyzing the true meaning and purpose of the human being for thousands of years.A very wise American writer once said that"friends and philosophy are the oxymoron of our days",also implying that friendship is a second family,a family we chose according to our own personality.Philosophy teaches us to treasure a true friend,but to stay away from irrelevant interactions and false people.Furthermore writers in ancient Greece described the feelings we share with our friends as a strong empathy, a deep respect for one another,confidence,both given and received and most importantly balance and protection from loneliness and sadness.Thus our friends become an armor with which we can battle even the strongest armies.Nevertheless there are some who consider friendship irrelevant,arguing that human interaction is not at all important.

Secondly friends are our family,a happy addition to our God given relatives.The memories we share with friends are often just as precious as those we share with our family,think of Pip from the novel "Great expectations" and what colossal value friends had for the growing boy. I trust my friends with my life,just as I would my mother,I respect them as I would my father and I love them as I love myself.I believe this is one of the most important unwritten rules of a relationship-to give and receive equally,to always offer without expecting anything in return.A similar lesson is taught in the novel"The little prince" where the main character slowly learns the meaning of friendship.However opinions differ,some people refusing to see how friends and family can be equally important.

Thirdly,should we analyze this matter from a religious point of view we have to think of the Biblical example of Cain and Abel,and how their friendship decayed to the lowest level of hate:murder.Some of the dangers we have to face in a friendship involve envy,hatred,lack of trust,confidence or respect.Just like the seeds of envy slowly grew inside Cain's heart leading him to believe that his beloved brother was in fact his enemy,just like that we can meta morph a beautiful feeling into one of distrust and unhappiness,take Caesar and Brutus for example.Religion teaches us an important lesson:to never put a barrier on our love,to love unconditionally.

As a conclusion we ask ourselves what friends are,what is their purpose?Philosophy says that they are the roots of our humanity,a shield from loneliness,religion teaches us that friends are love while our family teaches us the true meaning of bonding with someone.Friendship...what would we do without it?

L

Dragostea este Viata

Ati auzit cu siguranta de acele momente de ciudatenie tipic feminina cand ba nu vrei sa treci strada daca masina care opreste e neagra,ba crezi ca daca nu iti faci unghiile vei lua nota maxima la un test sau ca daca te concentrezi iti dispar toate problemele si gasesti si bani in blugii vechi.Eu am un obicei poate la fel de ciudat:uneori deschid o carte/revista si ma gandesc la o intrebare sau la o fraza de genul astazi eu voi descoperi ca... sau ce trebuie sa fac pentru a depasi aceasta situatie si culmea chiar primesc raspunsuri verosimile.Mai exact acum 10 minute mi-am intrebat propria postare de pe blog(Incorectitudinea) ce este dragostea(mai exact cum este dragostea pentru mine) si cuvantul la care s-a oprit cursorul touchpadului meu a fost VIATA.

INCORECTITUDINE

Draga Omule corect,

Iti scriu aceasta scrisoare manifest pentru a ma revolta impotriva idioteniilor vietii.Astazi nu a fost o zi buna pentru iubitorii drepatii sau pentru cei care inca mai cred in portretul idealizat al justitiei:ingerul legat la ochi,cu balanta corectitudinii atarnand in mainile-i competente.Astazi coruptia este pretutindeni,de la gradinite pana la Parlament si presedentie,iar ingerul corectitudinii a fost ingropat sub un morman de "fond de ten" si gunoaie pasagere.Balanta dreptatii a revenit unor oameni cu adevarate gauri negre in ceea ce priveste valorile morale si constiinta,oameni care pentru bani/favoruri au creat mici deschizaturi ascunse in valul ce le acoperea ochii.Ingerul nu mai este legat la ochi si are o balanta defecta,defapt nu mai este inger,este om,deci predispus la greseli "Errare humanum est".

Haideti sa analizam cel mai banal caz de coruptie;ne intalnim cu el de cand implinim 7 ani si pare sa ramana o umbra in experienta noastra de elevi/studenti.Vorbesc despre favoritisme si despre situatiile in care acestea apar,vorbesc despre cum de mici vedem coruptia si tot asa ajungem sa o toleram,ba chiar o promovam,vorbesc despre parinti si despre ceea ce transmit ei prin actiunile lor,vorbesc despre profesori care accepta sa faca favoruri si nu in ultimul rand vorbesc despre cei care sunt victimele favoritismului:elevii.

Pentru inceput haideti sa restragem putin sensul cuvantului"favoritism"...Dexul ne da mai multe definitii dintre care am sa ma opresc la 2: Acordare neîntemeiată și abuzivă de favoruri; protecționism/Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite.Suna cunoscut?Incepe de cand suntem mici si nu reusim sa mai scapam de el,favoritismul este ciuma secolului 21.

In primul rand sa vorbim despre situatia de moment,status qvo ar suna cam asa:profesori,parinti si elevi sunt dispusi sa ofere sau sa primeasca bani/cadouri/servicii pentru a facilita drumul copiilor in invatamant.Mai clar profesorul X primeste bani fara nici un motiv legal de la parintele Y pentru a se asigura ca elevul A va avea media 10,sau va fi lasat sa copieze la BAC/teste etc.Aparent poate parea un caz minor de coruptie,sau poate chiar intriga unei scenete de Caragiale,dar de la asemenea cazuri se inradacineaza ideea ca banii si nu inteligenta iti asigura un viitor confortabil.Astfel elevii care sunt 'ajutati' de profesori nu vad de ce ar trebui sa mai munceasca iar cei care nu primesc acest 'ajutor' ajung sa dispretuiasca sistemul si sa renunte cu totul la educatie,din moment ce eforturile lor nu sunt luate in considerare.

Privind situatia din punctul de vedere al elevului corect,favoritismul este printre sigurele lucruri ce i-ar putea cauza o justificabila ura fata de invatamant.De ce el da si eu nu?ramane intrebarea pe care multi ne-am pus-o de-a lungul anilor.Ura aceasta timida si rar exprimata pe care o dezvoltam fata de coruptie nu ne ajuta,pentru ca suntem pusi in fata unor situatii in care nu avem cum sa fim persoana"mai buna",nu tot timpul putem sa il citam in minte pe Platon sau pe Ghandi si sa ne calmam simturile,sa transformam situatiile de coruptie in invataminte si sa ne alegem cu o lectie valoroasa de viata.De cele mai multe ori ne alegem cu dispret,ura,regret,si o lectie eronata:daca ai bani si nu pui mare pret pe valorile morale poti sa ajungi oriunde.Problema este ca nu conteaza destinatia,ci drumul pe care l-ai parcurs.In viata nu este mai important ca ai ajuns sa traiesti pana la 80 de ani,ci modul cum ai trait toti anii acestia.

Fiind unul din elevii care nu au "beneficiat"de tratament preferential stiu cat de incorect este cand altcineva ia nota mai mare sau primeste raspunsurile cu mult inainte de un test.Stiu ca atunci urasc profesorul si elevul respectiv,ei decad in ochii mei,de aceea poate nici nu imi mai dadeam silinta la anumite materii unde profesorii erau incorecti.Simteam ca scoala trebuie sa ma formeze in primul rand ca persoana,iar cei care practicau favoritismul nu detineau competentele necesare postului de mentor.Cu timpul situatia a evoluat si lectiile invatate din aceste experiente m-au maturizat.

Adevarul despre scoala este unul trist,asta a fost una din concluziile la care am ajuns intr-un tarziu.Scoala din Romania este o institutie jignitoare fata de tot ceea ce ar trebui sa reprezinte.Scoala se jigneste pe ea insasi cand isi spune scoala,din pacate aceasta este realitatea tarii noastre.Pierdem respectul si inteligenta creatoare,suntem indoctrinati cu anumite idologii despre viata si nimeni nu se ocupa de elev ca persoana.Favoritismul trebuie sa te ajute sa realizezi ca unii sunt prea prosti ca sa poata face ceva pin propriile forte,iar altii sunt prea fricosi ca sa se revolte!Eu mi-am gasit alinarea in faptul ca educatia vine pe toate planurile si ca notele nu au nici o relevanta mai tarziu.

Cu dragoste,
L

to be your own hero

A fi propriul erou...ce lucru narcisist ar zice unii oameni,ce lucru splendid spun cei care au ajuns la concluzia ca ei sunt tot ceea ce vor de la viata.Vreau sa cred ca nimeni nu poate sa traiasca viata mea mai bine decat mine,si daca stiu ca toate deciziile gresite/ciudate/eronate etc au fost defapt deciziile perfecte atunci de ce sa nu afirm ca sunt eroul vietii mele.

Haideti sa explic...

Stateam si ma gandeam la care ar fi speechul perfect de sfarsit de liceu si dintr-un lucru banal intr-altul am ajuns cu gandul la eroi si la ce ar trebui sa reprezinte ei pentru noi.Am luat decizii proaste pe care astazi as vrea, poate, sa le schimb.mi ar placea daca cineva mi ar oferi o masina a timpului si m-ar lasa sa fac ce vreau cu ea.Scenariul fabulos suna cam asa:eu nou nascuta le spun parintilor mei sa se mute in SUA sau mai stiu eu unde si apoi ii uimesc pe toti cu geniul meu,o sa ies cu foarte multi baieti o sa fiu slaba si nu o sa pun gura pe junk food,o sa fac sex cu barbati superbi,o sa,o sa,o sa.Problema???Nimeni nu mi a dat inca o masina a timpului,la naiba!Glumesc...imi dau seama ca daca as fi facut totul diferit nu as fi mai fost eu ar fi fost altcineva,o persoana pe care eu pur si simplu nu o cunosc.Daca as fi fost slaba toata viata nu as mai intelege anumite lucruri si stiu sigur ca lumea nu m ar mai place la fel de mult pentru ca as fi fost infumurata iar dragostea ar fi devenit pentru mine doar sex si bani nimic mai mult(vorbesc din experienta anturajului din liceu).Incerc sa explic ca ma aflu intr-un punct in viata mea unde sunt multumita de mine si chiar mandra.Ma admir sincer pentru lucrurile pe care le fac,spun asta fara falsitate sau ingamfare,spun asta din dragoste pentru viata.Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ca ma simt binecuvantata,sunt norocoasa frumoasa desteapta si tot ceea ce admir in alte persoane.Fiinta mea e un lucru minunat!Tu care citesti esti perfect pentru tine,nimeni nu este ca tine sa stii!IUBITI-VA!toate greselile comise sunt pasi on the yellow brick road si in curand o sa ajung in Ozz,felul in care tu singur indreptati o situatie ne face minunati,nu e oare mai greu sa repari ceva decat sa ai acel lucru impecabil din prima sau dus intotdeauna la mecanic?

Be your own hero,realize your ambitions and try to fulfill your dreams as best as you can!Never a failure always a lesson!BECOME YOUR OWN PERSON!