Cum se pot schimba lucrurile atat de mult? In patru ani de zile am reusit sa stric persoana frumoasa, inteligenta si plina de viata care scria scrisori pe un blog secret. Nu stiam ca poti sa ai depresie timp de 4 ani, dar cumva, starea asta a devenit prietenul meu cel mai bun si dusmanul cel mai cumplit. E constanta, mai pleaca din cand in cand la mare, dar dupa un weekend insorit, se intoarce mereu la mine. M-am obisnuit sa ma simt asa, sa simt cum campul gravitational e mai puternic in lumea mea, sa simt ca imi apasa fiecare sentiment si il tine la pamant, il tareste prin noroi si apoi mi-l arunca in brate. Ia-l, ca-l meriti si e al tau, e raul tau, ia-l, accepta-l si mergi mai departe! Cum adica nu poti?! De ce? De ce nu poti sa treci peste asta, esti in terapie de 1 an, dai banii degeaba, ce faci?
Vreau sa fiu eu din nou, nu mai vreau sa stau ascunsa in intuneric. E coplesitor si umilitor. Nu am cui sa ii spun ce simt fara sa se rada de mine, sau sa incerce sa imi minimalizeze sentimentele, ca doar si ei au probleme, ale mele sunt doar imaginare. Revino-ti! Tu nu suferi de depresie, nu vezi ca mereu esti vesele cand vorbim 5 minute la telefon? Cum adica sa te prabusesti de tristete? Ce dracu mai e si asta?
Simt ca am facut toate prostiile posibile cu viata mea, am ignorat oportunitati, m-am inchis in casa, am ucis persoana frumoasa care eram, o tin ostatic intr-un apartament, devenit armura de razboi. Mi-e frica sa ies din casa, sa ies din zona de comfort a magazinului de la colt si a stradutei ascunse,printre blocuri, care duce la casa mea. Simt ca ma prabusesc, simt ca nu ar trebui sa ii las pe ceilalti sa ma vada in halul in care am ajuns, Sunt o epava la 22 de ani. Si nu e un text diabetic, tipic adolescentin, e un sentiment real,coplesitor pe care il port cu mine zi de zi. Dorm prea putin, apoi stau in pat pentru ca nu am energia si nici puterea sa ma ridic. Mintea mea petrece ore in sir tortutandu-ma. Vreau sa scap, nu mai pot sa traiesc asa. Ceva e in neregula si cu corpul meu, simt ca de abia mai pot sa respir uneori, de parca urmeaza un atac de panica. Peste noapte am imbatranit 40 de ani. Vreau sa ma fac bine,dar cati ani de terapie imi trebuiesc? De ce nu ajuta? Ma prabusesc.
Wednesday, November 30, 2016
Friday, April 12, 2013
Chapter 5
Cateodata si cei mai buni prieteni devin simple cunostinte,persoane cu care candva,demult obisnuiai sa vorbesti atat de des incat puteai sa reciti din memorie programul lor pe o saptamana intreaga.
La revedere vechi prieteni, poate o sa ne mai intalnim.
La revedere vechi prieteni, poate o sa ne mai intalnim.
Chapter 4
How do I change my life so that I will no longer say "I will do this later, I am not old enough now"?
I feel as though I will lose a big part of my life if I keep being so mild, so docile when it comes to what I want. Truth be told, I am terrified one day I will wake up and see that I have not done any of the things I dreamt of doing. I mean do I really want to be a politician? Do I want that life, filled with official meetings, interviews, lies, corruption and stress?
I wish I knew what I wanted to do besides traveling and descovering the world, because I do not know what type of job that is. I guess my idea of politics and me together had something to do with an embassy somewhere exotic and remote, somewhere with great weather, where I can attend elaborate parties and entertain handsome officials from all over the world with my fantastic stories about critical situations in Cuba or funny details about a man trying to build a temple out of all his memories ( that man would be me but i thought men were better with mixing ciment).
I am scared of what I truly want, because what I want can only be attained through war, a war against too many cruel people for me to win by myself. Now, I'm not sure about politics, everyone wants to be in power, the difference is that they would be willing to do much more to reach their goal. I want something else, but what that something else is I do not know.
I feel as though I will lose a big part of my life if I keep being so mild, so docile when it comes to what I want. Truth be told, I am terrified one day I will wake up and see that I have not done any of the things I dreamt of doing. I mean do I really want to be a politician? Do I want that life, filled with official meetings, interviews, lies, corruption and stress?
I wish I knew what I wanted to do besides traveling and descovering the world, because I do not know what type of job that is. I guess my idea of politics and me together had something to do with an embassy somewhere exotic and remote, somewhere with great weather, where I can attend elaborate parties and entertain handsome officials from all over the world with my fantastic stories about critical situations in Cuba or funny details about a man trying to build a temple out of all his memories ( that man would be me but i thought men were better with mixing ciment).
I am scared of what I truly want, because what I want can only be attained through war, a war against too many cruel people for me to win by myself. Now, I'm not sure about politics, everyone wants to be in power, the difference is that they would be willing to do much more to reach their goal. I want something else, but what that something else is I do not know.
Chapter 3
The years I spent in high school were like a warm summer garden of wild roses and hopes. My dreams seemed to bloom with each day and my spirit traveled the world on the scented breeze of the wind. Those were years of perfection, even my angry tears were perfect, they made no sense then, but appear as a simple formula now. It was easy to cry about the unfairness of the law, or rather about how the morally weak but financially rich prey on the honest, it was easy to fall asleep praying that one day you will change the lives of those who suffered, I daydream that I would be the one to end all the pain, the wars, the hunger, it was normal to pray, wishing for the chance to lead people to a better destination. I would mostly live in my mind, wishing and imagining how I could perhaps make the bad see the good, how I could inspire a planet to become a united front, how I could convince myself that I will be able to change the destiny of people for the better, and mostly how hard I prayed that I do not become the people I wanted to protect the world from. When you look at the sun for too long you might loose your sight, so you go on live in a black hole with no light, and your once radiant figure will only cast shadows on earth. I wish not to be a burden, not to be a shadow, I wish to heal. I wish my garden would bloom forever,I wish not to forget that those who have the power to help others, have the responsibility to do so.
Forgive and become stronger, build, perfect and protect.
Forgive and become stronger, build, perfect and protect.
Chapter 2
How long have we been asking each other this question on the 14th of February? I remember when you gave me that postcard with the cute teddy bear, i think you got it from some teen magazine promoting tampons and pads. On the back of it you wrote: Will you be my Valentine? I think that's the first time i actually cared about Valentine's Day. I cared by association, God, I was so happy you wanted me, i was happy you were willing to give up the other girls and trust me completely.
I know you might have never thought of it this way, but i have always wanted you, from the second i layed my eyes on you. It's as they say, someone always loves more, I love you more and for me that is all right. My heart can give infinitelly, but there is only so much you can take. I understand you, I know all too well how your spirit bends to the will of the world, but please, just this once, bend your spirit in my direction. Come home!
I know you might have never thought of it this way, but i have always wanted you, from the second i layed my eyes on you. It's as they say, someone always loves more, I love you more and for me that is all right. My heart can give infinitelly, but there is only so much you can take. I understand you, I know all too well how your spirit bends to the will of the world, but please, just this once, bend your spirit in my direction. Come home!
Sunday, January 13, 2013
Capitolul 1 : Adevarul doare si pizza ingrasa
Ce fac fetele cand sunt singure? Si nu ma refer la singure pentru o noapte sau singure pentru ca prietenii,colegii de apartament,parintii etc etc sunt plecati cateva zile, ci singure fara prieten, fara colegi de apartament, cu cea mai buna prietena plecata in Anglia la facultate, cu cealalta prietena tot timpul ocupata cu scoala sau plecata la Sinaia si cu restul lumii racite sau disparute de pe fata pamantului? Sincer,ce ar trebui sa faca o fata in cazurile astea?
Urasc sa stau in casa in unele zile si atunci imi sun prietenii si iesim undeva prin Bucuresti, de obicei printr-un pub chic de pe Lipscani sau, in cazul in care am nevoie de terapie, aleg sa petrec o după-amiaza solo, la cumparaturi, urmata de ceva mancare nesanatoasa de la vreun fast-food. Dar sunt si zile in care nu reusesc sa imi coordonez agenda sociala cu restul lumii! Weekendul acesta mirobolant trebuia sa fie definitia distractiei, vineri aveam de gand sa petrec o seara linistita, sa ma ocup de toate problemele feminine( epilat, masti, vopsit) si sa ma culc cat mai devreme.Sambata tebuia sa ies in oras la o cafea de dimineata si sa ma apuc de invatat pentru sesiune, seara luam cina cu Maria, apoi mergeam la teatru si incheiam seara cu cocktailuri intr-un club upscale, poate daca aveam chef mergeam si sa dansam. Duminica imi propusesem sa termin niste lucrari pentru cursul de vineri si sa vad daca Diana sau Alexandra sunt libere pentru o plimbare. Ei bine, nu am facut nimic din lucrurile astea!
Vineri, cum deja m-am obisnuit este o zi draconica pentru orice student SPE anul 1. Avem doua cursuri, primul curs este probabil cel cu cea mai rea reputatie, dar este si cel mai interesant din punctul meu de vedere. Pe langa examen la acest curs( intro to political comunication) avem de facaut trei eseuri si vineri a venit timpul sa predam eseul numarul trei. Ca orice student, mi-am facut eseul joi noapte si nu am apucat sa dorm. Am mers totusi la curs si chiar aratam si decent, dar de abia asteptam sa ma arunc in pat si sa ma afund in pilota.
Zis si facut, m-am urcat in taxiu, i-am spus Parc Bazilescu si mi-am fixat privirea pe geamul din lateral. Peste nici doua minute imi suna telefonul: A? A este prietena mea din Moldova care momentan face liceu in Romania, se intampla de asemenea sa fie si iubita verisorului meu. In fine, e lunga povestea. A imi spune ca e inca in capitala si ca vrea sa ma vada, partea proasta era ca eu deja nu mai stiam cum sa articulez cuvintele de somn si totusi imi era dor de ea.Am intrebat-o ce propune si mi-a spus ca i-ar placea sa mergem la cumparaturi prin mall si apoi sa luam ceva de baut intru-un bar din centrul vechi.
Cand a spus cumparaturi deja simteam ca pe undeva mai stateau ascunse doua grame de energie, asa ca i-am sugerat sa ne vedem pe la 2. Am adormit si m-am sculat la 5 asa ca ne-am vazut la 6 la metrou. Cred ca am stat pana pe la 9 30 in Afi si apoi am colindat 3/4 din barurile de la Universitate pana cand ne-am hotarat unde sa stam( cate numere am folosit in paragraful asta).
Am ales traditionalul pub in care tind sa ajung mereu cand sunt doar cu o colega si vrem un loc linistit cu muzica buna, adica in Team pub. Am luat un cocktail, am stat la bar, mi-am adus aminte ca unul din motivele pentru care merg in Team uneori este the Dj...dar despre asta alta data. Pe la 11 am condus-o pe A la metrou si mi-am indreptat pasii, printr-o ceata infioaratoare spre apartamentul meu. Credeam ca o sa ma culc, dar se pare ca nu aveam somn si cele 100 de filme si seriale pe care nu le mai vazusem pana atunci parca trebuiau terminate in noapte aceea. Nu am adormit decat dupa ora 5 dimineata si m-am trezit undeva pe la parnz( oare pot sa ma prefac ca 15 49 este pranz?) deci dimineata mea alaturi de operele unor genii politici se dusese de rapa, dar seara mea avea sa fie nici mai mult nici mai putin decat fabuloasa.
Ei se pare ca nu e chiar asa! Mario, te iubesc eu cat te iubesc, dar tebuie sa incetezi cu anularea planurilor facute de o saptamana cu doar 3 ore inainte! Da, Maria,cand am sunat-o sa confirm daca vrea sa vedem o anumita piesa de teatru sau daca ar prefera baletul mi-a spus ca a plecat la Sinaia, nu am putut sa ma supar, avea o problema cu unul din bunici... Am inteles de data asta, dar era deja seara si eu eram lipsita de idei.Am incercat sa dau de fetele mele "obisnuite", adica Alexandra si Diana, dar nu am avut succes. Diana era racita, iar Alex nu mi-a raspuns( tipic zodiei fecioara apropo). Asa ca uite cum noaptea mea fabuloasa de cultura, cocktailuri si barbati in costum a devenit noaptea mea de prea multa mancare, prea putin somn si prea multe sezoane din Sex in the City.Va rog nu ma puneti sa va spun cum am petrecut ziua de duminica pentru ca momentan stau in fata masinii de spalat rufe si monitorizez "incarcatura" pretioasa care se invarteste inauntru.Imi spal cizmele din imitatie de pliele intoarsa si sunt chiar fericita ca cineva a inventat trisatul pentru ca altfel as fi spus au revoir acestor cizme si noroiului de 10 straturi de pe ele.Uhh am nevoie de o pereche noua de cizme,daca se poate peste genunchi si daca tot am adus vorba am nevoie de o cura de slabire.
Dar ca sa terminam aceasta postare despre weekendul meu ratat, spuneti-mi ce trebuie sa faca o fata cand e singura?
Love,
L
Urasc sa stau in casa in unele zile si atunci imi sun prietenii si iesim undeva prin Bucuresti, de obicei printr-un pub chic de pe Lipscani sau, in cazul in care am nevoie de terapie, aleg sa petrec o după-amiaza solo, la cumparaturi, urmata de ceva mancare nesanatoasa de la vreun fast-food. Dar sunt si zile in care nu reusesc sa imi coordonez agenda sociala cu restul lumii! Weekendul acesta mirobolant trebuia sa fie definitia distractiei, vineri aveam de gand sa petrec o seara linistita, sa ma ocup de toate problemele feminine( epilat, masti, vopsit) si sa ma culc cat mai devreme.Sambata tebuia sa ies in oras la o cafea de dimineata si sa ma apuc de invatat pentru sesiune, seara luam cina cu Maria, apoi mergeam la teatru si incheiam seara cu cocktailuri intr-un club upscale, poate daca aveam chef mergeam si sa dansam. Duminica imi propusesem sa termin niste lucrari pentru cursul de vineri si sa vad daca Diana sau Alexandra sunt libere pentru o plimbare. Ei bine, nu am facut nimic din lucrurile astea!
Vineri, cum deja m-am obisnuit este o zi draconica pentru orice student SPE anul 1. Avem doua cursuri, primul curs este probabil cel cu cea mai rea reputatie, dar este si cel mai interesant din punctul meu de vedere. Pe langa examen la acest curs( intro to political comunication) avem de facaut trei eseuri si vineri a venit timpul sa predam eseul numarul trei. Ca orice student, mi-am facut eseul joi noapte si nu am apucat sa dorm. Am mers totusi la curs si chiar aratam si decent, dar de abia asteptam sa ma arunc in pat si sa ma afund in pilota.
Zis si facut, m-am urcat in taxiu, i-am spus Parc Bazilescu si mi-am fixat privirea pe geamul din lateral. Peste nici doua minute imi suna telefonul: A? A este prietena mea din Moldova care momentan face liceu in Romania, se intampla de asemenea sa fie si iubita verisorului meu. In fine, e lunga povestea. A imi spune ca e inca in capitala si ca vrea sa ma vada, partea proasta era ca eu deja nu mai stiam cum sa articulez cuvintele de somn si totusi imi era dor de ea.Am intrebat-o ce propune si mi-a spus ca i-ar placea sa mergem la cumparaturi prin mall si apoi sa luam ceva de baut intru-un bar din centrul vechi.
Cand a spus cumparaturi deja simteam ca pe undeva mai stateau ascunse doua grame de energie, asa ca i-am sugerat sa ne vedem pe la 2. Am adormit si m-am sculat la 5 asa ca ne-am vazut la 6 la metrou. Cred ca am stat pana pe la 9 30 in Afi si apoi am colindat 3/4 din barurile de la Universitate pana cand ne-am hotarat unde sa stam( cate numere am folosit in paragraful asta).
Am ales traditionalul pub in care tind sa ajung mereu cand sunt doar cu o colega si vrem un loc linistit cu muzica buna, adica in Team pub. Am luat un cocktail, am stat la bar, mi-am adus aminte ca unul din motivele pentru care merg in Team uneori este the Dj...dar despre asta alta data. Pe la 11 am condus-o pe A la metrou si mi-am indreptat pasii, printr-o ceata infioaratoare spre apartamentul meu. Credeam ca o sa ma culc, dar se pare ca nu aveam somn si cele 100 de filme si seriale pe care nu le mai vazusem pana atunci parca trebuiau terminate in noapte aceea. Nu am adormit decat dupa ora 5 dimineata si m-am trezit undeva pe la parnz( oare pot sa ma prefac ca 15 49 este pranz?) deci dimineata mea alaturi de operele unor genii politici se dusese de rapa, dar seara mea avea sa fie nici mai mult nici mai putin decat fabuloasa.
Ei se pare ca nu e chiar asa! Mario, te iubesc eu cat te iubesc, dar tebuie sa incetezi cu anularea planurilor facute de o saptamana cu doar 3 ore inainte! Da, Maria,cand am sunat-o sa confirm daca vrea sa vedem o anumita piesa de teatru sau daca ar prefera baletul mi-a spus ca a plecat la Sinaia, nu am putut sa ma supar, avea o problema cu unul din bunici... Am inteles de data asta, dar era deja seara si eu eram lipsita de idei.Am incercat sa dau de fetele mele "obisnuite", adica Alexandra si Diana, dar nu am avut succes. Diana era racita, iar Alex nu mi-a raspuns( tipic zodiei fecioara apropo). Asa ca uite cum noaptea mea fabuloasa de cultura, cocktailuri si barbati in costum a devenit noaptea mea de prea multa mancare, prea putin somn si prea multe sezoane din Sex in the City.Va rog nu ma puneti sa va spun cum am petrecut ziua de duminica pentru ca momentan stau in fata masinii de spalat rufe si monitorizez "incarcatura" pretioasa care se invarteste inauntru.Imi spal cizmele din imitatie de pliele intoarsa si sunt chiar fericita ca cineva a inventat trisatul pentru ca altfel as fi spus au revoir acestor cizme si noroiului de 10 straturi de pe ele.Uhh am nevoie de o pereche noua de cizme,daca se poate peste genunchi si daca tot am adus vorba am nevoie de o cura de slabire.
Dar ca sa terminam aceasta postare despre weekendul meu ratat, spuneti-mi ce trebuie sa faca o fata cand e singura?
Love,
L
Tuesday, November 13, 2012
Ceva ce nu ti-am spus atunci(e foarte vechi)
Draga A,
In cazul in care nu ai uitat de locul asta si citesti ce am scris mai sus,te rog sa nu fi suparata.Atunci cand mi-ai spus ca vrei sa pleci in Anglia am crezut ca e doar unul din lucrurile acelea pe care le spui si dupa uiti de ele.Nu te-am crezut,eram putin surprinsa ca ai ales UK si dupa o perioada, cand alegerile tale au mai prins contur,am incercat sa fac putina curatenie in gandurile mele.
Imi venea greu sa ma gandesc la o viata fara tine,deja cred ca simteam nevoia sa fac tot posibilul sa ramai.Cati ani nu am incercat sa te conving sa mergem la facultate impreuna?Am ales sa raman acasa,am ales o facultate si stiam ca o sa te am aici cu mine,urma sa ne mutam impreuna,cred ca faceam planuri de cateva luni.Pana cand,din neant ai inalnit un STRAIN care iti spune ca poti sa te duci in UK la facultate si tu spui da!
Vroiam de mult sa vorbesc cu tine despre asta..."relatia dintre mine si un strain",de mult ori alegi strainii pentru ca sti ca eu sunt mereu acolo,just in case.In 4 ani de liceu eu nu am putut sa te conving sa mergem la facultate in UK si un strain poate sa faca asta doar pentru ca are o poveste de viata interesanta?Te iubesc atat de mult incat indiferent de crizele de personalitate prin care ai trecut in ultimul timp am spus ok,te-ai scimbat si o sa accept asta,sufera,ok experimenteaza,ok acum poate doar nu stie cum ma simt.Ei bine,in ultimul an m-am simtit ca o copie de rezerva a unui fisier pe care il mai updatatezi din cand in cand.Sa explic,m-ai ignorat complet,am incercat sa te chem in oras,sa iesim in club,sa vorbim,sa facem ceva care nu implica vorbitul despre cine ai mai intalnit pe strada sau ce interesant este personajul x de la metrou.Ma puneai mereu in situatia in care trebuia sa concurez pentru atentia ta,daca vroiam sa mergem sa dansam sau sa ne plimbam prin Bucuresti trebuia sa ma asigur ca nu ai planuri cu strainul x y sau z.Nu am o poveste noua pentru tine,ma cunosti de 15 ani,lucrurile interesante s-au intamplat mereu impreuna,eu nu pot sa te duc in locuri noi pentru ca noi am cunoscut viata si Bucurstiul impreuna ,iar pentru mine asta inseamna ca tu esti pe locul 1 si ca tu ai prioritate.
Dear A,
Ce ti-am scris mai sus e de acum cateva luni,before you even left and things changed.I hope you find the maturity to follow your true dreams and not the dreams of others.
With more love than you can possibly imagine.
L
Subscribe to:
Posts (Atom)